Relaxare si aventura in Gran Canaria

Anul acesta am decis sa ne petrecem o parte din concediul de vara in Gran Canaria. Insula face parte din arhipelagul spaniol Insulele Canare, iar cu cei aproximativ 840.000 locuitori ai sai este a doua ca si populatie, dupa Tenerife.aqua aerobics

Am ales sa mergem printr-o agentie de turism (Star Tour, TUI, Thomson depinde de tara de origine), ca sa fie un pic mai usor. Nu am regretat absolut deloc, desi ne-am inceput vacanta cu stangul. Long story, dar o sa incerc sa o spun pe scurt.

Inca de acasa ne-am rezervat o masina (Fiat 500 – masina visurilor mele) cu un pret foarte bun: 55 euro/saptamana. M-am laudat la multa lume de oferta pe care am prins-o, iar majoritatea (poate chiar toti) au fost un pic sceptici la adresa pretului. Dupa multe ore de asteptare, am ajuns intr-un final in Gran Canaria. Primul lucru a fost sa mergem la ghiseul de inchirieri sa ne ridicam masina. Doamna de acolo a intrebat din prima: Fiat 500? Zambetul meu era destul de larg. Socul a fost urmatorul: pret final 231 euro. Am intrebat de ce 231 euro, cand pe e-mail-ul de confirmare scrie mare Final Price 55 euro. Raspunsul a fost ceva de genul: aaah poi acolo nu am inclus asigurare pt x, asigurare pt y, taxe pt z. Am incercat sa inchiriem masina de la alte firme, dar aveau doar masini de la 400 euro in sus. Asa ca am renuntat total la masina visurilor mele, Fiat 500. Pe scurt, nu am avut ocazia sa conduc masina visurilor din cauza celor de la Goldcar rental, dar daca voi veti inchiria o masina, va recomand sa aruncati un ochi aici pentru a afla cum sa evitati neplacerile.

Am mers cu un autobuz local, din pacate trecuse de miezul noptii si nu mai existau autobuze pana in statiunea noastra – Puerto Rico. Ne-am dus pana la capat de linie, mai exact pana in Maspalomas, iar de acolo am luat un taxi, 28 de euro pentru 22-23 km.20140626-hotel-revoli-playa

Intr-un final am ajuns la hotel, obositi, murdari, flamanzi. Primul lucru pe care l-am vazut pe holul hotelului a fost un gandac imens. A fost singurul pe care l-am vazut la hotel, dar in restul orasului erau peste tot. Apareau doar seara tarziu dupa miezul noptii, ziua nici urma de ei.20140630-puerto-rico-3

Hotelul unde am stat se numeste Revoli Playa, un hotel de 4* doar cu apartamente. Este foarte curat, serviciile oferite de ei sunt nemaipomenite. Mancarea restaurantului are preturi foarte accesibile si este foarte buna. Hotelul oferea foarte multe programe: aqua aerobics, show-uri in fiecare seara, bingo de doua ori pe zi (am fost de fata cand o persoana a castigat 550 euro), quiz time, happy hour la bautura J etc. Majoritatea turistilor din hotel erau britanici, ceea ce a fost super, pentru ca staff-ul hotelului vorbea perfect engleza.

Statiunea Puerto Rico este destul de intinsa ca suprafata, de aceea nu am apucat ca mergem peste tot. Are doua plaje principale: Playa de Puerto Rico si Playa de Amadores. Am mers in majoritatea zilelor la Playa de Puerto Rico pentru ca era mai aproape de hotel, cam 10 minute de mers pe jos in plimbare lejera. Playa de Amadores era un pic mai departe, cam 3 km. Am mers o singura data pentru ca stiam cat de frumos arata: nisipul alb fin, marea albastru turcoaz. De la distanta arata incredibil de spectaculos, dar cand am ajuns acolo, am fost un pic dezamagiti. Nisipul alb nu era chiar fin, ca textura se apropria foarte tare de nisipul care este folosit pentru litiera pisicilor. In apa era plin de alge si vietati mici, dubioase. Pe ambele plaje se gaseau numeroase terase si restaurante. Preturile erau destul de mici, spre uimirea noastra.

playa de amadores 2 Playa de Amadores

Am luat masa principala in fiecare zi in oras. Se poate manca foarte bine la preturi foarte mici. De exemplu: 3,45 euro British breakfast, care includea carnati, oua, bacon, fasole, paine, unt, marmelada, suc, lapte, cafea, 4,5 euro pentru ½ pui cu cartofi si salata. Fripturile si gratarele  costau in jur de 7,95 – 9 euro, bufet chinezesc sau tailandez cu autoservire in jur de 8 euro. Pestele proaspat era cel mai scump, incepea de la 12 euro/portia. Regret enorm ca nu am apucat sa mananc paella. Erau doar platouri de 2 persoane si costa in jur de 20 de euro. Partenerul de vacanta uraste fructele de mare, asa ca am renuntat la pofta nebuna de paella.

steak-u vietii

Un lucru care mi-a stricat dispozita in statiune si cam peste tot pe unde ne-am plimbat, a fost armata angajatiilor de la restaurante, magazine, baruri. Nu se putea plimba omul linistit, in pace si voie buna, doar daca intorceai capul spre un anume bar, restaurant, magazin, incepeau angajatii: “helo, ma frend!”.

Citisem pe net ca parfumurile sunt ieftine, asa ca am decis sa intru de curiozitate intr-o drogherie. Nu am mai scapat de angajatul respectiv. Oriunde ma duceam era in spatele meu, scotea un calculator de buzunar si imi oferea preturi bune la parfumuri “ just for you, ma frend”. M-am enervat si i-am spus frumos: “este dreptul meu ca si client sa ma uit fara sa cumpar nimic si sa studiez piata”. Mi-a dat o carte de vizita si mi-a spus sa ma intorc dupa parfum. Evident ca nu m-am intors. Mi-am cumparat un parfum din Douglas, unde atmosfera era mai civilizata, dar tot am primit oferta cu un calculator de buzunar J.

Intr-un articol viitor va voi povesti despre tot ce am vazut pe insula in afara de statiunea Puerto Rico. Ramaneti aproape!

Latest Comments

Leave a Reply

google-site-verification=rFytqiquoAxiby2E9iZcx14wICfMAMq-B6e1lD3CtMc